duminică, octombrie 05, 2008

Vreau (pe dracu) sa mor ca un superstar rock

acesta este un articol scremut.

de weekendul trecut ma chinui sa scriu un articol cu titlul "vreau sa mor ca un superstar rock". iata de ce:
veni vorba acum citeva zile pe blogul unei prietene despre chestii pe care vrem sa le facem inainte sa murim(http://harleygirl4rock.blogspot.com/2008/10/my-own-bucket-list.html) . Si cum eu iubesc deopotriva berea Timisoreana si ciocolata Primola cu cereale (deja imi ploua in gura), ma gindeam ca inainte de a muri, tre' sa ma mai delectez o data, ultima data, cu fiecare dintre aceste minunatii.

Mi s-a spus (citez): "vrei sa mori pe WC ca superstarurile rock ?". Si atunci am promis sa postez urmatorul articol de pe blog folosind acest acest titlu ("vreau sa mor ca un superstar rock"). Problema e ca nu-mi imaginez in ce maniera imbietoare pierit-au super-starurile rock , altfel decit cele banale: impuscaturi in cap, inecati in propria voma, supradoza de alcool si droguri, sida, cancer, accidente crunte, streang, ...etc.

Adevarul e ca ...eu nu-mi doresc sa mor ca un superstar rock. De fapt, eu nu prea imi doresc asa, in general, sa mor. De exemplu, acum imi doresc o roche de jerseu, maro cu galben si mov, si am vazut-o intr-un magazin, da' aveau numa' masura 38, fix cit sa-mi vina pe-un picior. Mi-as mai dori niste casti calumea la mp3 player, care sa nu se mai buseasca in 3 saptamini (ca toate cele pe care le-am avut pina acum). Mi-as dori mult de tot sa ajung la Piatra Neamt, la festivalul de teatru, sa vad inca o data "With a little help from my friends", ca pe urma nu se mai joaca,dar nu prea am cum ajunge, ca ...e programat in cursul saptaminii. Mi-am dorit intotdeauna sa am ochii albastri si parul ondulat. Si in fiecare zi imi doresc fel de fel de timpenii mai mici sau mai mari. Cel mai najpa e cind ma trezesc la 11 noaptea ca imi doresc niste paste cu ton. Sau cartofi prajiti.

Dar cum naiba as putea sa-mi doresc sa mor ? si pe deasupra, ....ca un superstar rock???

Ca atare, e musai sa spun raspicat si tare ca n-am nici un chef sa ma gindesc la cum o sa mor; dar daca tot o sa crap o data si o data, macar sa mai fi halit o ciocolata Primola cu cereale inainte (hai, ca la bere aproape ca as putea sa renunt; si asa e plina lumea de alcoolisti).
Dar mai trebuie sa mentionez ceva: gindindu-ma eu indelung la cum as crapa, am ajuns la concluzia ca ciobanul mioritic era, de fapt, un dobitoc! Adica...ala aude de la o oaie ca o s-o ia pe cocoasa, si cum alta treaba n-are (ca n-are fimeie, copchii, actiuni la bursa, credit la masina) se gindeste el cam cum o s-o mierleasca alegoric si glorios. Ca daca era baiat destept, avea mai multe variante:
a) le dadea si alorlati doi spaga vreo doua oi, ca slava Domnului , avea de unde, si scapa cu bine;
b)ii executa el primul pe ceilalti si baga martor oaia ca sa justifice ca a fost in legitima aparare;
c)o mai dadea in ma-sa de oaie vorbitoare, isi lua la timp rudotelul si isi vedea de treaba.
Cu siguranta ciobanasul era un subnutrit las, betivan notoriu, care le tragea la masea pe munte, ca altfel n-avea de unde auzi oile vorbind, un narcisit nenorocit, cu oarecare aere de mistic, rasist, labar si tinea si cu Dinamo. Pun pariu ca daca ailalti doi nu i-au facut nimic, s-a aruncat singur intr-o groapa, sau si-a taiat venele cu briceagul ca sa iasa, dracului, balada.

Ciobanul mioritic, dragii mei, era, de fapt, un emo avant la lettre. Aia e!

4 comentarii:

Vlad spunea...

mare revelatie treaba cu ciobanu, nu m am gandit niciodata la el in felul asta...de fapt nu m am gandit niciodata la el...:-?

adevarul e ca moartea e invizibila pt noi, sau noi ne credem invizibila pt ea, indiferent de numarul de ocazii cu care ne mai bate pe umeri asa ca n are rost sa ne imaginam ce am face daca am sti cand murim pt ca deocamdata nu stim ca murim...desi eu am o vaga banuiala ca asa va fi :)

am citit si blogul Irinei cu her own bucket list...Eu as fi curios ce lista as putea intocmi cu lucruri pe care le as lasa posteoritatii 8-> posteritatii, scuzati....adica ce ramane dupa mine in cazul in care mor...Ma opresc aici cu-curiozitatea mea, nu e cazul sa ... saa....da.

ciobanu'emo ... =))

Irina Dan spunea...

Am vazut aseara un episod din Seinfeld si omul zicea asa: primele doua frici ale oamenilor sunt:frica de a vorbi in fata un public si frica de moarte. Adica frica de moarte era pe locul doi. Deci cand te duci la o inmormantare, preferi sa fii in sicriu decat sa faci un speech despre cel care a murit. Asta m-a distrat teribil. Ce ti-a debitat tie mintea cu ciobanul cu (c)oaie e super tare, fata draga, m-am prapadit de ras. Sa ne mai scrii.

akritura spunea...

saru'mina de incurajare,catzal!

am reflectat indelung (asa...cam vreo 2-3 min) la faza aia cu muritul si cu vorbitul in public si concluzia la care am ajuns e ca...mai bine tin un discurs la cnn despre NASA si limbrici. iar morala discursului ar fi "mai bine sa ai limbrici, sa te manice in cur asa de tare, incit sa dai drumu' la gura in public, decit sa te manince viermii sub pamint".

Anonim spunea...

auzi, daca chiar ai veleitati interpretative fa cronica literara. comentariul tau e ieftin fara suparare.ieftin si nerealist.daca tot te supranumesti Akritura fii demna de el intr un alt fel de mod.dace esti pasionata de filosofie sau filologie afla ca sunt cel putin 4 sensuri ale cuvintelor dupa dante aligheri.asa ca ciobanul avea dreptul la inca trei variante cel putin fara sa cada in derizoriu.Pitzipoanca de la bariera