miercuri, septembrie 08, 2010

ca la mama acasa

pina sa plec acasa s-a inseninat. strada din fata biroului e ingusta, neasfaltata, acoperita cu piatra de riu . de o parte si de alta sint case. la casa de vis a vis locuieste Wiskey.

buun, si povesteam ca pina sa plec acasa s-a inseninat. am mers pe jos pina la piata chirila si de acolo m-a luat limuzina, condusa de soferul personal, care m-a asteptat cu flori. era, de fapt, o singura floare, pe care i-a dat-o  tanti regizoarea in avans, cu ocazia ca azi e Sfinta Maria si e ziua ei (a soferului). mi-am trintit geanta pe bancheta din spate a limuzinei, unde oricum nu mai era cine stie ce loc, pentru ca soferul ticsise acolo o sacosa mare de la carrefour incarcata cu rufe murdare si am pornit spre acasa la mama, conform unei intelepciuni vechi japonezo-astece: "cind iti urla vintul prin frigider, du-te la ma-ta acasa dupa crapelnita!".
zis si facut. pina acasa , la 38 km departare de iasi, am ajuns mai repede decit imi lua sa ajung din drumul taberei (billa) pina la romana cu autobuzul 368 intr-o zi fara blocaj la razoare. am facut escala pe la bunica, in capat de sat, care ne-a pus la curent despre al doilea bataus al familiei prezidentiale (deh, unu' bate copii, celalalt da in fimei, pe care in prealabil le injura la volan), ne-a cinstit cu bericioaica, motiv pentru sofeur sa zica "plm, du-te singura la ma-ta, pe jos, ca gata, am beut!". si... m-am conformat. bun, mai povesti cu bunica, mai stirile de pe realitatea, mai o birfa mica strecurata printre vorbe...sa se tot fi facut vreo 9 juma' cind am plecat la muma, ...care sta la 8 case mai incolo.
Draga domnule prim ministru Boc,
Dragi domni parlamentari ai Romaniei , dragi reprezentanti ai Romaniei in Parlementul European, 
Draga domnule presedinte al Consiliului Judetean Iasi ,
Draga domnule Prefect al Iasului,
Draga domnule primar al comunei unde stau parintii mei,
Draga Mos Craciun,
eu inteleg ca e criza, ca planeta are resurse limitate, ca neoanele de la stilpi consuma mult, ca bugetul comunei e din ce in ce mai mica, dar....de ce pula mea la noi in sat noaptea e bezna???
distanta aia de 8 case am parcurs-o in 20 de minute, cu telefonul mobil deschis pe post de flacara olimpica, ca sa vad pe unde calc, tremurind de frica, rugindu-ma sa nu fie niciun ciine pe strada  prieten cu cei din drumul taberei, carora le-am adus nenumarate insulte in public de-a lungul ultimelor citeva luni. la citiva metri de gardul casei mele era sa-mi dau duhul, pentru ca un vecin si-a lasat cei trei caluti frumosi sa zburde ca fluturasii pe drum...noaptea. si nu e deloc minunat sa aud copite in bezna.de aceea, va rog domnilor mai sus mentionati, faceti ceva sa avem si noi, ca niste crestini spalati dintr-o comuna civilizata , dotata cu stilpi, curent electric, neoane si tot tacimul, lumina noaptea.
in fine, am ajuns acasa, mi-a dat mama bors (o, daaaaa!) , am stat nitel la trancaneala si am adormit pe patul din bucatarie, unde era cald si bine, cu motanul mamei (itzu) la picioare. din ultimele citeva saptamani asta a fost cea mai odihnitoare noapte. cred ca de asta ii zice "ca la mama acasa", ca e somnul dulce, adinc, fara vise, fara griji, fara vecini cu bormasina, fara muzici la maxim, fara ceas desteptator.

p.s.Wiskey e catelul din curtea de vis a vis de birou si se numeste asa probabil de la Wiskas (e un bishono-pechinez-cotoi)

later edit:
cristina teodora: de unde ai tu fata piatra de rau in iasi?
akritura: da' ce e aia din fata portii, ha?
akritura: nu e prundis , ca pe fundul riului?

cristina teodora: e pietris, e 'ca' pe fundul raului, da nu e de pe fundu raului e de pe strada adunat si aruncat pe aici

3 comentarii:

soralunii spunea...

bai, sau macar sa puna lumea faruri la cai :))

Irina Dan spunea...

nu e lumina pe ulita din acelasi motiv pentru care exista caini pe strazi si cai pe langa garduri...pentru ca in Romania totul se duce la vale...solutia la aceasta problema nu trebuie sa vina de la presedinte, ci de la noi.

Carmen Teodorescu spunea...

Cand te aud sau citesc cate ceva de la tine ma gandesc la Creanga ... Si imi aduc aminte de copilaria petrecuta intre dealurile Moldovei in vacantele cand nu aveam alte griji decat sa ma bucur de natura, prieteni si de soare ... Ma bucur ca esti "la mama acasa" (careia te rog sa-i transmiti calde salutari din partea mea chiar daca nu ma cunoaste. O cunosc bine din povestirile tale ...) si ca faci ceea ce iti doresti cel mai mult.