miercuri, septembrie 08, 2010

ol iu nid iz lov, tara-rara-ram

acum o saptamana m-a sunat irina intr-o noapte si m-a dus cu presul pina am scris un articol despre lov, lov, lov crezind ca tre' sa fie gindit cit mai din perspectiva ei, ca vezi doamne, ea e intr-o perioada vulneraaabila, si nu isi poate aduna ideile asa cum trebuie. bullshit! e o smechera.a vrut doar sa ma pacaleasca sa scriu. si i-a mers. am scris eu frumusel, incercind totusi sa nu fiu animala- bestie-fiara si ea mi-a publicat articolul pe blog .
opiniile mele despre lov, insa, sint in realitate mult mai aproape de cele exprimate intr-un articol mai vechi de-al irinei .
dar nu asta e the point. mi-am amintit de tema asta, si am inceput sa scriu despre ea din doua motive:
1)ca sa ma laud cu ce am scris pe blogurile altora
2)ca sa pot sublinia faptul ca ma 'nerveaza de mor teoria conform careia iubirea sta la baza vietii, din ea se nasc copii, fara de ea nu e nimic. sa nu ma intelegeti gresit, n-am nimic cu nimeni, fiecare poate avea citi copii doreste. mie nu-mi plac copii, nu mi-au placut niciodata si nu o sa-i sufar cite zile oi avea, ca atare n-o sa fac, n-o sa cresc, n-o sa babysittuiesc.  nu ma intereseaza, nu e treraba mea cine si citi plozi face. se zice , insa, ca plozii sint rezultati din lov. eu cred mai degraba ca plozii vin din futing.
detaliez indata subiectul.
sa-l numim pe subiect "cetateana  K",  pe care am intilnit-o acum un an prin alexandru, cu doi copii pe linga ea (sa fi avut vreo  4-5 ani) si unul in brate. ea e de virsta mea, era cindva o fatuca frumoasa, cu parul foarte lung, delicata, bine crescuta, plina de viata. anul trecut, cind am intilnit-o, mi s-a parut imbatrinita, cu o privire pierduta, parea foarte obosita, era cam de trei ori mai mare decit o stiam eu in liceu, imbracata ca si cum tocmai ar fi iesit dintr-o bucatarie plina de oale unsuroase, cu parul strins intr-o coada de cal mort. copii erau toti trei frumusei, rotofei, blonduti ca ea.
"e fericita, mi-am zis, in felul ei. in fond, toata viata si-a dorit o familie." am trecut mai departe (spre rusinea mea, fara sa o salut, ...nu stiam ce as fi putut vorbi cu ea, dincolo de bonjur. nu avem subiecte comune, nu avem prieteni comuni, nu avem mod de viata asemanator...adica ...ea e o femeie responsabila, o mamica, iar eu sint o puslama si inca mai copilaresc). imaginea ei , insa, mi-a ramas in minte. mi-o imaginam cum sta noaptea de veghe asupra bebelusului pe care probabil ca-l doare burtica, sau ii ies dintisorii. imi imaginam cum gateste pentru ceilalti doi copii, cum face prajiturele, cum le cumpara incaltari de mers la gradinita, cum le citeste seara povesti la culcare, cum le cumpara carti de colorat si masinute de jucarie, si papusele si ciocolatele mici. ma gindeam cita fericire si mindrie se citeste in ochii unui tata cind isi priveste copilul, si cam cita o fi in ochii domnului K, pentru ca el isi priveste 3 copii. probabil ca vine mai devreme de la serviciu seara, ca sa stea cu ei, probabil ca merge in patru labe prin casa , cu ei in circa, ii face avion, ii cara in spinare ca pe saci, se joaca de-a ascunselea, le raspunde la sutele de intrebari pe care le au ei in fiecare secunda, celui mic ii schimba pampersul cind mama este foarte obosita si adoarme invirtind in oala. probabil ca sint foarte frumosi si fericiti toti 5.
luni seara iesisem pina la chioscul de la coltul blocului sa-mi iau tigari. cum era racoare si placut afara, incepea sa se innopteze si inca nu venise ploaia, m-am mai plimbat nitel, pina la prima statie de tramvai. au trecut pe linga mine domnul si doamna K. el tinea cu o mina telefonul, la care vorbea zgomotos si pe cealalta o tinea in buzunar; ea , imensa, cu o burta cit doua continente, in care statea cumintel inca un urmas al familiei K, al patrulea, cara o sacosa intr-o mina si o sticla cu apa in cealalta. or fi lasat copii acasa, cu soacra. iesisera, poate, doar ei doi la o plimbare romantica prin cartier.
daca un copil se naste din iubire, patru copii se nasc din ce?  si cita iubire iti trebuie ca sa accepti ORICE?

7 comentarii:

Irina Dan spunea...

Tu o pui pe doamna K ca exponent al femeilor care fac copii ? O sa fim prietene si peste 10 ani si parca te aud spunandu-mi ca a da viata unui om este o implinire deosebita pentru o femeie. citeste aici: http://roxymusicsblog.blogspot.com/2010/05/maternitateafericirea-absoluta.html

akritura spunea...

acesta nu este un articol despre maternitate. :D cum spuneam , MIE nu-mi plac copii, EU n-o sa fac, n-o sa cresc , etc; e o parere STRICT personala. era vorba despre iubire si unde duce ea...

Irina Dan spunea...

de parca iubirea ar duce la dezastru...

Porni spunea...

A ci blog verde ai!
Si daca teoria asta ti se pare de cacao..care ar fi aia buna?
Nu ma pot abtine:
A ci blog verde ai!!

akritura spunea...

Porniiii! 'a ci blog verdi am!
teoria aia buna e ca la baza a tot e mintea omului. ca e mai buna, ca e mai proasta,ca le leaga, le dezleaga, ca se lasa influentata de alte trebi, ca se duce odata cu virsta, ca accepta educatie, religie sau alta manipulare...tot mintea omului e! si lumea din jur tot o proiectie a mintii e! :)

'a ci blog verdi am!!

Manu spunea...

esti lezzo, akritura ?
sau doar singura si neconsolata ?
"never' is a big statement.
ai fost cumva abused, in copilarie sau adolescenta ?
ai iubit vreodata, ca adult ? observ ca ramai cerebrala mereu, dar sa treci prin viata cu 'shields up' inseamna sa ratezi unele din bucuriile vietii.
dar iti respect opinia, raspunsurile la intrebari poate ar clarifica unele aspecte.
bem o saramura impreuna? :))

akritura spunea...

manuela? esti cumva manu la care ma gindesc eu? hei, salut:) ma bucur ca-mi citesti blogul. :) da, sunt cam acra, singura , abuzata si cum mai zici tu. :) tu esti bine? la fel de isterica ai ramas? il mai suni pe paul cind iese cu prietenii la bere fara tine si isi pune telefonul pe silentios? :) hai, ti pup (cu mustatile tale, cu tot).