luni, septembrie 27, 2010

troc

simbata trecuta a fost cea mai mediatizata actiune de voluntariat din romania din ultimii citiva ani. ma refer la "let's do it, romania!". nu, nu am participat, nu am adunat nicio hirtie de nicaieri, si nici nu vreau sa scriu astazi despre asta. dar e interesat cuvintul "voluntariat" , care inseamna munca  pe degeaba, de buna voie,..de placere, fara bani.  azi,  la sugestia unui prieten, batem cimpii despre bani.
tot ce pot spune eu despre acest subiect se rezuma la un paragraf scurt: orice am face, oricum am drege-o, cit de binevoitori, boemi, visatori am fi, cu totii avem nevoie de bani. chiar daca nu ne place s-o recunoastem, ei cam fac lumea sa se miste. banii nu aduc fericirea, dar o de cele mai multe ori o cumpara si intotdeauna o intretin.
nu pot fi creativa, nu pot scrie cu pasiune despre un subiect care ma frustreaza adesea si imi da mari batai de cap. nu vreau sa ma gindesc la criza,  scaderea salariilor, cresterea impozitelor,  rate,  inflatie, datoriile pe care inca le mai am, pretul benzinei,  balconul din bucatarie la care musai trebuie sa pun termopan pina se face frig, nu mai vreau sa stiu ca s-au scumpit tigarile de doua ori in vara asta, nici ca o sa merg la nunta unori prieteni luna viitoare, pentru care trebuie sa-mi cumpar rochitica, pantofi si alte dracii, nici de facturile de luna asta pe care inca nu le-am platit nu vreau sa aud si nu cumva sa ma trezesc fara lumina.
nu-mi trece prin minte nicio idee despre cum ar fi lumea fara bani. probabil s-ar face, ca pe vremuri, troc. am merge la nunta cu un sac de varza si doua putini de brinza pe post de dar, incotosmati cu blanurile animalelor din productia proprie (deci eu n-as mai tine in casa pisici de dragul lor, ci de dragul blanii lor). daca n-avem blana de pisica, oaie, iepure, e buna si blana de sobolan. aia de soarece ar fi o delicatesa,ca deh...ca sa-ti acoperi goliciunea trebuie multi soareci beliti. as plati biletul de tramvai pina la munca in cartofi. o calatorie = un cartof, doua calatorii = doi cartofi. la suceava transportul in comun ar fi mai ieftin, ca la suceava sint multi cartofi. iarna, ca ingheata cartofii, am plati cu cite o cana de ceai fierbinte. si la urcarea in tramvai ar trebui sa fie un butoi mare mare, care la orele de virf se umple cu ceai.la fel si la cfr. numai ca la clasa intai, iarna biletele se vind pe ciocolata calda si /sau vin fiert. cum se umple butoiul , cum e dus la depou, unde se varsa intr-o cisterna. cind se umple cisterna, se da la schimb pe una de motorina si citeva navete de wisky pentru mecanici. cind vreau sa ies in oras, la bere, iau vreo doua caciulii de usturoi la mine (din gradina proprie) pe care le dau la terasa contra unei halbe cu bere. daca vreau sa las bacsis, in afara de cele doua caciulii, iau si citiva catei de usturoi, dar mai marisori, asa, ca altfel , cu alta ocazie imi scuipa in halba. usturoiul colectat de la clienti este adunat si dus de seful de la aprovizionare la restaurantul vecin (lor le trebuie usturoiul pentru slanina de porc. si pentru pizza. si pentru savarine). in schimbul usturoiului, responsabilul de aprovizionare primeste piine la vatra, tigari, mini brezel, si citeva sticle de wisky cu care plateste distribuitorul de bere.
daca ma duc la teatru, iau cu mine citeva pungi cu seminte. biletele mai in fata se platesc in seminte de dovleac (au coaja mare si cica mai putin colesterol) , alea din spate merg cu seminte de floarea soarelui. "seminte la teatru?" o sa intrebati. da, pentru ca dupa fiecare spectacol se aduna toate semintele in saci (pe categorii: dovleac la dovleac, floarea soarelui la floarea soarelui), care se depun la magazie. de acolo directorul teatrului plateste lumina, apa, actorii si citiva saci ii da pe doua navete de wisky, care sint apoi redirectionate catre  responsabilul de cultura de la primarie si pentru cei de la minister, ca sa nu le taie finantarea (finantare e mult spus...e vorba de scinduri, nisip, sfoara, valatuci de matase si ce mai primesc ei ca sa-si faca spectacole). daca vreau sa ma duc la doctor, prima data trebuie sa platesc asigurarea medicala. deci lunar dau cite un pumn de fasole. cind am o problema, jeap rup gitul unui pui, bag si vreo doua borcane de zacusca si o piele de mitza si ma infiintez la vecinul de la 2, care e mecanic pe locomotiva si imi da la schimb o sticla de wisky , cu care ma prezint la medic. daca ma doare numai gitul, din sticla de wisky ii dau numai doua trei shuturi (pahare am cumparat de la farmacista data trecuta. n-avea sa-mi dea rest la ficateii de curcan cu care am cumparat aspirinele , asa ca mi-a dat si un set de pahare pt tarie), dar daca mi-am rupt un picior, de exemplu, bag o sticla intreaga. daca am nevoie de operatie, umblu la plantatia de cinepa, pe care o tin pentru pinza. dar in caz extrem, dom' doctor, jeap-jeap! pai, cum, dar se poate? pentru dumneavoastra oricind!
ati vazut? se poate si fara bani!;)

5 comentarii:

Irina Dan spunea...

m-ai ametit cu schimburile tale comerciale. Iti dai seama ca ar fi oamenii cocosati de atata carat ? Cat de mari ar fi posetele doamnelor, daca ar trebui sa aiba in ele barabule, bautura, usturoi etc :)

Anonim spunea...

Greu de imaginat o lume fara bani. Cred ca asta e o utopie, caci trebuie sa existe o valoare de schimb si mai ales, o proprietate privata. Nu trebuie insa, sa utiam ca banii, oricat de multi ar fi sunt doar un mijloc necerasr existentei.

akritura spunea...

@irina: iti dai seama ce super fashion ar fi intr-o lume fara moneda de schimb daca ar trebui sa avem ditamai ranitele in loc de poseta? un adevarat paradis al creatorilor si producatorilor de accesorii...

@anonim: de aceea se pare ca traim in cea mai buna dintre lumile posibile, in care exista o masura in toate

mada spunea...

auzi da`...ca se te duci le fetite, ce trebuie sa dai la schimb?:D

akritura spunea...

iubire, pisi! o iubire maaare!