luni, octombrie 25, 2010

cind nu ploua

anul acesta toamna a cazut intr-o simbata. si cred ca s-a prelungit si a doua zi, dar pentru ca eram somnoroasa, n-am reusit s-o vad decit putin, printre gene.

vineri a fost intuneric, dar de auzit se auzea bine. de atita auzit, am ris cu hohote si cu lacrimi. ca pe vremuri. la un moment dat am zis:" fata, ce cercei faini ai!" (am zis-o, bag seama, intentionat, ca stiam ce ma asteapta. de vreo doi ani incoace se intimpla la fel). "mi-am luat doua perechi, stiam eu ca o sa-ti placa. dar astia au fost cu mine si la madrid." si asa am eu chitari in urechi tot timpul, acum si la propriu. 

simbata s-a facut lumina. si frunzulite. si cer albastru. si potaia era vesela si plina de energie, neschimbata, de fapt. am cautat cu privirea strada ciresilor, dar cred ca nu era in centru. oricum, n-am nicio indoiala ca e pe acolo, pe undeva , prin orasel.

la o adunare de motociclisti un tinar i-a aratat funduletul lui pepe. timp de citeva secunde pepe s-a oprit din cintat, publicul s-a oprit din baut si cele doua ecrane uriase plantate acolo pentru concert au afisat o pereche de fese. sigur ca povestea spusa de unul din cei care au fost de fata e mult mai amuzanta. dar intrebarea ramane aceeasi: cine a fost suficient de bou sa-l invite pe pepe sa cinte la o adunare de motociclisti??? nu era adunare de manelisti, atentie!!

mi-e dor de mutra pocita a puslamalei care simbata n-a putut veni la cafeaua de la terasa minunata. in oraselul cu strada ciresilor doua obiective turistice mi-au scapat: puslamaua si copacul fara flori din fata primariei.

in bacau se poate intimpla orice. mie, de exemplu, mi s-a intimplat sa-l intilnesc pe unul din babysitterii vetei. venea de la bucuresti , se ducea la piatra neamt cu escala de o noapte la iasi. l-am luat cu noi. ne-a spus pe drum povestea piticilor de gradina. n-o mai tin minte, dar in orice caz, e infricosatoare, pentru ca e vorba despre vrajitoarea neagra. 

ce e mica- mica- mica, are ochi albastri- albastri -albastri si e minunata - minunata  - minunata? bunica mea, pe care o iubesc eu mult - mult - mult. ieri a fost ziua ei si am vizitat-o la casuta de la poalele padurii. acolo incep toate povestile. si nu apuca sa se termine niciuna, pentru ca eu adorm inainte de final.

am adormit cu telefonul in mina, uitindu-ma la shreck 2. si azi e iar ...azi. 





 
 
 

3 comentarii:

Irina Dan spunea...

wai da ci frumos ai scris, place la casel :) daca vii la mine la anu' iti cumpar o sacosa de cercei :)

akritura spunea...

vin vin vin! apuca-te de cumparat cercei

Magda spunea...

Casuta de la padure si bunica...nu ai mai povestit nimik de catei, pisici, junici...?