marți, octombrie 05, 2010

jocul de-a admiratia

pina nu demult, vis a vis de cafeneaua sage, pe pacurari, erau cele doua congelatoare ale universitatii: clardirile e si f, unde aveau cursuri cei de la drept, cei de la psihologie (poate sa mai fi avut si altii) si noi, cei de la litere. acolo, la etajul al doilea al uneia dintre cladiri pe 15 ianuarie 2002 am dat primul examen din studentia mea. afara era un frig groaznic, iar in amfiteatru, ca de obicei, era cam ca afara. atit de putin isi facea simtita prezenta la cursuri un calorifer functional, incit n-as putea baga mina in foc ca in amfiteatrul de la etajul doi exita unul.
examenul era la folcor literar romanesc. nu-mi amintesc foarte multe detalii, doar ca materia imi trezea deopotriva frica si curiozitate. si mi-a placut mult, mult de tot. poate doar literatura veche mi-a mai dat aceeasi fiori.

azi dimineata mi-am revazut in piata unirii, la tramvai, profesorul de folclor. mi-au revenit in minte o gramada de amintiri din studentie.  nu, nu neaparat chestii de bine, desi proful de folclor era unul din cei buni.  (simt acum  acut nevoia de a preciza ca la facultatea pe care am terminat-o eu oamenii sint acri, snobi, constipati.se cred luminile  pamintului, detinatorii adevarului absolut, si e de la sine inteles ca studentii sint in primul rind pupincuristi).din toate amintirile,  m-am apucat de scris adineauri cu gindul de a povesti despre domnul profesor ciubotaru; aveam atitea lucruri frumoase de spus despre dumnealui, pe care le-am formulat si reformulat in mintea mea in tramvai. odata asezata, insa , in fata paginii albe, imi dau seama ca de fapt, e foarte complicat de descris admiratia fata de un om. cuvintul in sine, "admiratie", e distant. iar eu as vrea sa-l incalzesc. cred ca nu se poate sa admiram pe cineva fara sa-l iubim macar un pic, un pic.admiratia nu se rezuma , stiintific, la aprecierea realizarilor si a capacitatilor unui om, fata de care sa nu avem niciun fel de atasament. si cu toate acestea, e mult prea sec (nu doar stilistic, ci si uman) sa spun ca "il admir foarte mult pe domnul profesor, care a stiut sa povesteasca atit de frumos despre o lume apusa, din care dumnealui a cules intelepciune si fata de care a stiut sa ne trezeasca mereu curiozitatea ."
si atunci iti propun jocul de-a admiratia. nu stiu cum se joaca, nu stiu daca sint reguli, dar sigur admiri o gramada de oameni. unii sint buni, altii sint mai putin buni, unii sint din familie, altii sint straini. cum se face, ce se intimpla atunci cind admiram pe cineva?

Niciun comentariu: