miercuri, octombrie 06, 2010

s-a lasat rece....

cind eram mica si stateam la bunica (pina sa incep dracia asta de scoala) prima dimineata in care cadea  bruma era pimul semn ca se apropie mosul. "s-a lasat rece, zicea bunica. la noapte sigur cade bruma". parca ar fi fost o taina, un semn stiut numai de oamenii mari, nu de copii. clar e ca ...se apropia vremea...intii se lasa rece, imi iau caciulita, o hainuta mai groasa, ciubotele, si incet incet ma transform in eschimos...si fara sa-mi dau seama hop! vine si mosul!
iar dimineata, cind ieseam in curte, nu vedeam mare lucru...ca bruma nu e ca prima  zapada , sa te astepte, sa -ti asculte chiraitul de bucurie. ma trezeam tirziu, iesea cit de cit soarele si  mai vedeam numai plantele din gradina , ribigite, ruginite, fire de iarba verde intepenite. mare brinza si cu bruma asta! e oleaca mai frig, atit!
azi mi-a zis mama la telefon ca sta cuminte in casa, face mincare si asteapta bruma, ca s-a anuntat frig tare la noapte. si iar mi s-a parut ca e ceva de taina. citeva secunde mi-a trecut prin minte  sa ma trezesc maine mai devreme sa vad si eu ce si cum.
dar vraja s-a dus dracului, ca traiesc la oras, la radio ma anunta o cocoana din ora in ora ca vor fi temperaturi scazute, precipitatii locale, probabil la munte zapada si alte prostii, si la mijloc nu-i nicio taina, ca de aia exista inmh. si printre dracovenii s-a intimplat sa-mi aduc aminte de plapuma de lina de la bunica (si nu, nu e o pilota, ca pilota nu tine cald, oricit rahat ar minca producatorii de pilote care vor sa-si vinda marfa!! ). e vorba de oghealul de lina ...umplut cu lina adevarata, de la oi adevarate, spalata si scarmanata de bunica si cusuta de o tanti mai batrina care are un ac mare putin curbat la virf. oghealul de lina miroase putin a naftalina si a busuioc, si a foc de lemne. numai cit inchid ochii, imi imaginez ca ma invelesc si si mi-e bine, si cald, sint in siguranta si parca astept sa ma strige bunicul, sa-mi spuna ca azi nu-i vreme de sanie, dar pot sa-l ajut pe el in atelier.
ca si cum ar fi stiut taina, o fetita a zis azi:"daca e frig, inseamna ca mai e un pic pina la craciun! ce bineee!"  mie, una, nu-mi place craciunul, dar ea a zis atit de frumos, ca n-am putut decit s-o intreb ce-o impiedica sa-l sarbatoreasca mai devreme, ...ca tot e frig!. "n-are niciun farmec mai devreme!" a zis ea. si am inghitit in sec!

lumea se imparte in doua. intr-o parte sint cei care spun: "ma enerveaza ca vine iarna ca nu mai dau astia drumul la caldura" sau "se scumpeste gigacaloria" sau "ma enerveaza ca se face iarna si se intuneca devreme",  "craciunul ma deprima " (asta am zis-o eu ) si dincolo sint cei care nu cauta sa smotoceasca taina. si de acestia din urma mi-e mie tare drag!

6 comentarii:

Irina Dan spunea...

Eu cand eram mica si venea frigul stiam ca urmeaza multe cadouri (de mos Nicolae, de ziua mea, de Mos Craciun) plus vacanta, stat la bunica, jucat remi cu tot familionul, colinde de copii, prietenii mei de la tara, cornulete cu mere, bomboane etc. Acum vine decembrie, dar mos nicolae nu mai exista, ziua de nastere nu mi-o serbez, Craciunul nu mai este o sarbatoare pentru mine.

akritura spunea...

da, Irina, si la tine, ca si la mine, s-a futut de tot...

Anonim spunea...

eu cand vedeam prima ninsoare si frigul de afara, ma bucuram, copil, fiind, si ma bucur si acum...privesc cu uimire prima ninsoare.
Iubesc Craciunul si cadourile de craciun si abia astept sa vina. deja am inceput sa ma uit prin magazine dupa cadouri, ma rog, posibile cadouri pt. prieteni si cei dragi.
Fiara

mada spunea...

in fiecare an, cand vine prima ninosare, ma bucur ca acum ceva ani, cand ieseam in curte si alergam prin zapada...si vreau sa ies iar in curte, sa ma bucur de ea...imi place ca vin mos nicolae si mos craciun, lucruri pentru care o sa le multumesc alor mei ca in fiecare an fac in asa fel incat sa retraiesc seara de ajun ca atunci cand eram mica...:)

Magda spunea...

mi-a plăcut să citesc despre copilăria ta pe care o cunosc puțintel, despre bunicul care a rămas viu în suflețelul tău...

akritura spunea...

@Magda: nu putintel, ci foarte bine cunosti tu copilaria mea. de fapt,esti o parte importanta a ei. Si bunicutul n-avea cum sa-mi plece din sufletel, pentru ca acolo locuieste el de cind a plecat, acum aproape sase ani.