marți, ianuarie 11, 2011

ceva frumos, care (de data asta) nu e daniel

de doua zile tinjesc dupa lumina. la noi cerul iar e gri, chiar daca s-a topit toata zapada, afara e caldut si frumos, chiar daca in drumul meu spre serviciu, printre case, miroase nitel a pamint reavan. e frumos, asa, e primavaratec (inselator!! stiu eu ca iernile de acasa nu se termina asa repede!), dar mi-e dor de lumina.
de aceea,  azi o s-o fac pe desteapta, mai precis pe intelectuala si o sa va vorbesc despre imaginea pe care o am pe desktop, care e o lucrare a lui michael cheval si care imi place la nebunie.
in primul rind imi place pentru ca eu sint o intelectuala si o desteapta si am gusturi fine si pricep extraordinar de bine, nu-i asa, arta.

in al doilea rind imi place pentru ca imi vine sa sorb din paharele lor cu lumina (fireste, imi vine sa sorb din ele pentru ca in sinea mea cred ca in pahare e rachiu si rachiul e lumina!).

in al treilea rind imi place cum lumina, concentrata in centrul imaginii se raspindeste pe chipul personajelor si aproape ca nu observam ca dialogul lor se poarta prin aruncarea de zaruri (acum le arunca ea, dar are si el doua, in mina stinga, pitite la spate). imi plac la nebunie zarurile lor. imi inchipui cum stau acolo, la masa, fara sa scoata niciunul nicio vorba si se aude numai zuruitul zarurilor pe masa.

imi plac becurile inutile puse anapoda acolo, pe palaria lui, unde ar fi trebuit sa fie o pana stufoasa, colorata. imi place ca sint stinse, nefunctionale, scapate acolo parca din gresala.

imi  place eleganta personajelor. de la vesninte, pina la expresia miinilor, a privirilor, pina la sabia care se odihneste pe piciorul lui si pina la danteluta de la manusile ei.

imi place hatisul din spatele lor care ma sperie putin, fata de masa putin rupta si ambalajul de nuiele in care e invelita sticla cu lumina. e ca si cum ei , eleganti, nobili, s-ar fi furisat din lumea lor undeva, in gradina sau poate in padure, sau intr-un parc, imprumutind masuta servitorilor. dar merge si invers: servitorii au imprumutat vesmintele stapinilor si imbracati frumos isi nevorbesc, chipurile fiindu-le innobilate doar de lumina licorii.

si imi place la nebunie lumina in lucrarea asta. e putina, putina, dar asa de puternica!!

dar cel mai mult si mai mult si mai mult imi place titlul: "delighted by light".




http://chevalfineart.com/

6 comentarii:

Irina Dan spunea...

prima melodie care mi-a venit in minte citind articolul tau desavarsit de intelecutal; dar nu mai spune ca mai exista lucruri frumoase pe fata pamantului in afara de daniel. http://www.youtube.com/watch?v=OlBifX0H3yg&feature=fvst

akritura spunea...

Frumos cintecel,Potaie.:) uite, alta chestie care imi place la lucrarea asta: the light is delighting, not blinding. :)

categoric, recunosc ca nu mai exista lucruri frumoase pe fata pamantului in afara de daniel. dar am pus si eu titlul asa, ...pt marketing.

Irina Dan spunea...

am uitat sa zic ca eu imi imaginez ca zarurile sunt din turta dulce sau din buretel. nu stiu de ce.

akritura spunea...

pentru ca imaginea seamana cu ceva din wonderland si in wonderland toate zarurile sint din turta dulce (nu din buretel!! ala e butaforie, sau push up!)

Irina Dan spunea...

eu nu stiam ca in wonderland zarurile erau din turta dulce :))) pe bune

akritura spunea...

pai nu stiu daca erau din turta dulce. dar ar putea fi, ca de aia e wonderland:)