luni, aprilie 18, 2011

oare mor?

daca mor in noaptea asta, sa stiti ca v-am iubit.

pe unii.
pentru ca pe altii chiar va urasc.
bine, asta in cazul fericit, in care nu va dispretuiesc, sau, mai ales, in cazul in care am remarcat ca existati.

e 2 noaptea si dupa o saptamina am inceput sa vad limpede. nu, nu e limpezimea aceea a mintii la care probabil va ginditi ca se refera un om care isi asteapta in tihna moartea. e limpezimea ochilor, care va sa zica am scapat de conjunctivita. si cu cohii mei limpezi de prunc, ma uit la tv. cum ar spune patapievici, "zappez". imi place din ce in ce mai mult televiziunea publica. acum la tvr 2 e timpul chitarelor, cu phoenix. grozav imi place phoenix.n-as vrea sa mor si umanitatea sa nu retina asta, asa ca o s-o mai repet: grozasv imi place phoenix. huai, si cristi gram e asa de secsi! si marmotul de vocalist e asa insipid. si acu' cinta "apocalipsa" , care incepe cu vreo doua chitare care chiar stiu ce au de facut. da' cum deschide vocalistul gura, cum se fute toata piesa. mai bine ar suge o ceapa. daca mor in noaptea asta, vreau ca posteritatea sa stie ca de fiecare data cind aud( sau spun) expresia "sa sugi o ceapa" ma doare stomacul. dar nu de stomac voi muri. huai, ce secsi e cristi gram! muama, si ce stie el sa faca la chitara lui!!si are tricou cu dream theater. dar vai, vai, ce-mi vad ochii??? pe scena cu phoenix e muguras vrabete , de la holograaaaaaf?? hopaaaaa! deci, asta e clar un semn ca nu mai apuc dimineata. na, ca intre timp s-a terminat emisiunea. dar nu-i bai, pot continua minunata noapte ascultind cu mult interes dialogul plesu-liiceanu de pe tvr. sau mai bine nu. n-as vrea sa mor ascultindu-i pe mamelucii astia. dar poate totusi nu mor....dar n-as vrea sa risc.
in fine, observati ca as merita sa mor. ce poate fi mai patetic si mai patetic decit un om care se uita la tv la 2 noaptea, cind pina si ciini vagabonzi din fata blocului sforaie??
si daca, totusi, scap? daca totusi febra nu ma ucide? daca totusi o sa-mi pot extirpa gitul (in fond, nu e musai nevoie de git pentru a-mi pastra capul pe umeri)? dar deja m-am obisnuit cu ideea ca miine n-o sa mai fiu.

acum sint confuza. m-as duce la culcare, ca atunci cind sint obosita nu pot gindi limpede,da' ...la ce bun? in primul rind, ce nevoie am de gindire limpede daca tot mor, ca doar nu eu fac judecata de apoi, si in al doilea rind, muama- muama, ce-as mai dormi, da' nu pot din cauza ca ma doare gitul.
acum as vrea sa-mi injur gitul, dar nu prea cunosc metoda prin care as putea face asta fara a aduce grave prejudicii morale la adresa propriei-mi persoane.


s-a facut ora 3. s-a facut tirziu. si n-am mai murit. oare o sa mai mor? nu, nu in general, ma refer la noaptea asta. oare o sa mai mor in noaptea asta? da' cam care noapte? ca e deja dimineata. dar teoretic, mai sint sanse mari sa mor.
nu, nu, nu e patetic ce zic eu. dar nici amuzant nu e. in fond, cam asta facem toti: ne nastem (impotriva vointei noastre) si pe urma asteptam cuminti sa murim. si pentru ca asteptarea asta poate fi plictisitoare, ne gasim diverse preocupari cu care sa ne umplem anii. ca de exemplu tusea mea din noaptea asta. sau blogul. daca n-as tusi ca o tebecista sau daca n-as scrie pe blog, cum mi-as astepta moartea? dormind, probabil. ce bine-ar fi sa pot sa dorm! toata ziua azi a fost primvara si fericirea e foarte obositoare.
cred ca o sa inchid compul, si tv-ul si o sa ma bag in pat. o sa inchid, de data asta, si lumina. daca ma ia frica, o aprind la loc. dar ma tem ca mai curind o sa ma ia tusea.


daca revin cu un later edit, inseamna ca n-am putut dormi.
daca revin cu alt articol, inseamna ca n-am murit.
daca nu, ...nu.

Niciun comentariu: