miercuri, mai 18, 2011

cartile copilariei

voi ati avut o carte draga atunci cind erati mici?
o carte din care va citea mama inainte de culcare. o carte care avea poze frumoase, colorate, pe care ati colorat-o si voi putin, cu un creion albastru, sau verde, cu virful tocit. una care, de la atita foiletat, a ajuns sa aiba coperta desprinsa.
una cu o poveste pe care o stiati pe de rost, desi nu stiati inca sa cititi. una in care locuiau toti prietenii vostri: iepurasi, ghiocei, printese, motani, pitici, gindacei ...

parintii mei imi cumparau multe carticele frumoase cind eram mica. mama imi citea din ele si eu ma uitam la poze, stiam pe din afara povestea fiecarui personaj.  toate mi-au intrat in sufletel si mi-au facut copilaria mai frumoasa.
pe urma, cind am invatat sa citesc, a venit rindul cartilor mari, cam cit un caiet studentesc, cu multe poze, dar si cu text, scris cu litere mari (poate ati avut si voi acasa Povestiri istorice sau Robin Hood, sau Pinochio, sau Robinson Crusoe, sau Fram, ursul polar). prima carticica pe care am citit-o eu (pe toata, adica de la un capat la altul, fara sa mi-o citeasca cineva inainte) se chema "Moara vesela" si era povestea unui baietel mic, mic, cit o cizma de mic, pe care il chema Ciubotel, prieten cu un piticel, care locuia intr-o moara, si cu niste oameni de zapada. pe urma, dupa citiva ani, m-am intilnit cu Ciresarii, care mi-au fost prieteni tare buni multa, multa vreme.

pina aici a fost introducerea. voiam sa va spun, de fapt, ca cea mai draga carte a copilariei mele il avea erou pe un ursulet polar. il chema Clabucel si avea la git un baticut rosu, cu buline albe.  de fapt, erau patru povesti ale ursuletului, in versuri, fiecare spusa in cite o carte patrata, colorata viu. in fiecare seara o rugam pe mama sa-mi mai spuna o data povestea cu "Clabusel" (cind eram mica eram sisiita).

bun, intre timp, am crescut mare, atit de mare incit m-am facut idioata, si nu stiu unde s-au prapadit carticelele  cu ursuletul meu drag. poate ca mai intii au ajuns  la sora mea mai mica si apoi le-am dat altui copil, poate le-am foit si sucit si desenat atit de tare, incit s-au transformat in maculatura, poate or fi pe la bunica, intr-un sac, in pod, roase de soareci...

nu stiu daca prin anticariate , pe rafturile de jos, sau in cutiile de carton o mai fi pe undeva Clabucel, dar daca intilniti vreodata o carte cu el, pastrati-o cu grija pentru copiii vostri. va asigur ca o sa-l iubeasca.

2 comentarii:

Irina Dan spunea...

da' du-te wai de-aici !

Anonim spunea...

Mos Barbuta, carte de colorat:)