joi, mai 26, 2011

Pierrot

si tot in scrisorile vechi am gasit si niste pagini despre motanul meu, Pierrot. 




N-ai vazut in viata vietii tale o mitza mai ticnita ca a mea !daca il las in pace sa faca ce vrea el, e in stare sa distruga galaxia !

De exemplu, de marti dupa amiaza pina azi dimineata am fost plecata. Christian i-a dat mincare, dar nu a facut si curat dupa el. Nu-ti imaginezi in ce hal am gasit camera, cum era fata de masa sub pat, papucii carati prin fiecare camera, si bucati de oase si firmituri din cojile de piine pe care le pescuieste din gunoi peste tot, inclusiv pe tastatura mea. 
A devenit peste masura de agresiv. Adica...ne jucam, dar in joaca musca si zgirie f tare si ne-am hotarit sa-l pedepsim, ca sa mai invete ce e ala « respect ». Paranteza :saptamina trecuta m-a muscat de picior, de gamba,..si nu am simtit. Numa’ ce m-am trezit cu singe pe podea. Acu’ s-a cicatrizat cit de cit, da’ a fost o rana respectabila. Si ..facuta , fireste, in joaca. Bun! Il pedepsim deci!  Prima data am zis ca il lasam singur in hol pe intuneric. Zis si facut : a muscat, l-am luat de dupa cap, l-am dus in hol, am inchis usa. …5 minute liniste. Dupa 5 minute: pooooc! Trosc! Paaaac! …nimic! Numa’ masuta din hol…darimata. Si vaza de pe ea. Si floarea din vaza…o nimica toata. Si , oricum, chiar daca nu le darima el, le darimam noi, ca sigur ne-am fi impiedicat in papucii pe care i-a tiriit el pina in fata usii de la camera.
Bun! Nu e bun! Schimbam pedeapsa! Christian vine cu idea, pe testate: mitza se teme de apa, de dush. Cum a facut prostia, cum hop cu el la dus, ca sa stie si sa nu mai faca. O data a mers. S-a speriat de dus, a stat cuminte vreo juma’ de ora. A doua ora la fel, da’ ...pe urma a inceput sa-i placa. Stia : face boacana, se uda oleaca si gata, inapoi la joaca.
Am trecut la etapa 3 : mi-am adus aminte de torturile de acasa, cind baga sor’mea motanu’ in masina de spalat si il tinea sa miaune pe intuneric. Masina noastra de spalat s-a stricat, si are si gemulet catre lume, asa ca ....perfect. la inceput ne-am temut, ca daca nu are aer crapa. Da’ 10 min rezista. Si a fost cuminte ....s-a temut de masina de spalat, pina s-a prins ca iese de acolo ca din puscarie, asa ca tre’  sa sara peste tot si sa darime toata casa cum scapa din cuva. Si pe urma ne-am temut noi sa-l mai lasam acolo, ca pe masura ce sta mai des in masina de spalat pe atita darima mai rau cind iese.
Acu’ testam metoda 4.sa speram ca aia definitiva. Il bat la fund ! am o placuta de aia de pus betisoarele parfumate la ars. Si e usurica, da’ ustura.cu aia il pocnesc cind face cite o boacana. Da’ ma intreb cit o sa tina.... de exemplu acu’, cind scriu eu , se joaca cu placuta pe podea. O tiriie si o suceste cu labutza. Asta dupa ce a baut cafea, ca am uitat sa spun ca are functia de paharnic regal : nu pot eu sa bag nimic in gura fara sa guste el mai intii. Si daca nu vreau sa-i dau (ca unde s-a mai vazut mitza sa bea cafea ?!?!?) schiauna la mine si scuipa.
Si probabil ca te intrebi de ce-l mai tinem daca e asa de rau. Pai ...cum sa nu-l tinem daca in restul timpului e cel mai ‘cump si mai lipicios motanel din lume ?? se pune in poala la mine cind citesc sau cind ma uit la un film, ma mingiie cu labutza pe fata si, daca nu-s atenta, pentru ca normele de igiena omenesti nu corespund cu alea pisicesti, imi face un spalat pe fata dimineata de nu-mi mai trebuie altu’ ! am uitat sa mai spun ca atunci cind e in toane de pisiceala si vb cu el toarce si imi miriie si el ceva inapoi. Adica...discutam ca intre oameni mari.
...de exemplu azi : a darimat un castron de portelan in care tin eu margele, clame si kkturi de astea, si-a dat seama ca a facut o boacana si s-a bagat sub pat. Nu am avut cum sa-l scot...adica nu mi-am batut capul. Da’ ‘mnealui, tilharul, vazind ca nu ma agit, a iesit de sub pat si a mai darimat si un vraf de cd-uri, ca tot ii stateau in cale. De data asta l-am fugarit pina l-am prins si i-am dat vreo doua la fund. S-a ciufulit la mine, m-a scuipat, a vrut sa ma muste,…pe urma s-a calmat, a baut apa …si s-a pus pe unitatea de la pc, asteptind sa-l invit sa ia loc la mine in poala. ...ceea ce evident s-a intimplat, asa ca s-a pus calm si dragalas pe tors, ca si cum nimic neplacut nu s-ar fi intimplat.
Maaare pezevenghi!










Pierrot (pe care il mai chema si Magaratz)  a venit cu mine la bucuresti. a locuit intr-o garsoniera cu mine, cu Potaia si cu domnul Porni vreo luna. Pe urma s-a dus la Iasi, unde l-a bagat in sperieti pe motanul surorii mele. De acolo a plecat  la bunica, la tara, apoi, tot la tara, la parintii mei. S-a facut un motan mare, puternic, un pic fioros, dar nemaipomenit de frumos. 
Dupa vreo doi ani s-a gasit un vecin "binevoitor"  sa-l trimita in rai. 



5 comentarii:

Irina Dan spunea...

eu n-am vazut motan mai salbatic ca ala. O data nu m-a iubit si pe mine. Mi-era frica ca o sa-mi scoata ochii prin somn.

Irina Dan spunea...

dar era dragalas... :) si ma facea sa rad !

akritura spunea...

cum voiai sa iubeasca Pierrot un catel? ;)) nu se alinta la tine pentru ca el stia ca esti catel si ii era frica ;)) >:D<

Dl Porni spunea...

La mine s-a alintat pentru ca i-am deschis usa de la balcon. N-a durat mai mult de 2 minute dupa care a redevenit MONSTRUL :)

akritura spunea...

:))) da' intr-o dimineata i-am deschis eu usa la balcon si a intrat in camera. si tu dormeai. si el s-a apropiat de tine si s-a urcat pe spinmarea ta unde s-a apucat de tors. asta din cauza ca tu sforaiai si in mintea lui cred ca si-a zis "asta toarce ca mine. o fi si el motan, da' mai fricos, asa..."