duminică, mai 15, 2011

weekend la mama (2; editia de noapte)

broaste, multe broaste galagioase,aer, copacei, pui de gaina mici mici mici, cu pinteni,  pui de curca galagiosi, pui de broasca si mai galagiosi, lapte proaspat de la Frumusica, salata verde din gradina noastra, fara bicicleta, cu masina la mosie, oracaiala, furtuna vineri noapte, soare simbata, soare azi, tolaneala in iarba verde,  ...oracaiala pe iaz, care se aude zi si noapte pina in casa. cam asa a fost weekendul asta, la mama acasa. minunat. ma pregateam sa-l inchei uitindu-ma la un film (va zic si care: the way back,2010, cu doi acori romani dupa care nu ma dau in vint deloc. ba chiar pe dragos bucur il cam urasc iar pentru potoceanu am un soi de mila si dezgust. ...da' e film hollywoodian cu actori romani, si m-a facut curioasa). soarta a vrut sa nu gasesc subtitrare. ma rog, am gasit da' nush de ce nu merge.asa ca mi-am bagat picioarele (cite unul, pe rind), mi-am facut patul si m-am pregatit de somn.
mai tineti minte cind scriam asta toamna articolul asta, in care va explicam cit sint de autista din cauza lipsei de somn? si lipsa de somn venea de la motanul meu, Brad Kitt, super nesimtit, care a dormit tun in timp ce eu tremuram de frica unui soricel, care rontaia pe dupa dulapul din bucatarie?
ei, de data asta e fara Brad Kitt (mama si tata au ajuns la o intelegere cu el si cu Itu: daca vor sa mai stea la noi, trebuie sa nu mai doarma in casa). motanul, de data asta, doarme , conform conventiei, afara.
in casa, insa, doarme un soarece. de fapt nu doarme, ci se plimba. de fapt , nu se plimba, ci alearga. prin baie. alerga adineauri prin baie, cind m-am dus eu sa fac shushu. asa ca am facut shushu mai mult de frica. si pentru ca mama si tata dorm, a fost o frica silentioasa. n-am scos niciun sunet, dar m-am intors in bucatarie tremurind.  stiu ca un biet soricel nu poate minca un om mare ca mine. dar ....doar pentru ca niciun soricel n-a mincat vreodata un om, nu inseamna ca aceasta posibilitate poate fi scoasa de tot din calcul.

cred ca o sa ma uit la niste episoade din friends. daca miine ma trezesc fara urechi si fara virful nasului, inseamna ca soricelul a ajuns la mine si ca teoria aia timpita conform careia soarecii nu maninca oameni era doar o presupunere, o speculatie.

Niciun comentariu: