marți, iunie 14, 2011

poezie fara titlu

Mereu te chem
Eşti ghem,
Eşti os,
Mereu te gem
Şi tu eşti tot frumos,
Aglomerezi
Şi razi (razi, nu râzi)
Şi totu-i dureros,
Mă temi
Şi-alerg
Când inima-ţi priveşte alb-lăptos,
Şi mai încet-încet
Curgele
Îţi sânge tot mai gros,
Când e azur
Şi când pictat pe jos,
Omida-fluture
Se târâie, se mârâie, se teme,
Spune-ţi mie,
Ce-ai pe suflet,
Ce-ai în vene?

Când nu te chem
Şi nu mă strigi,
Cum nu ne ştim copiii mici,
Şi eu adorm lângă cavou,
Şi nu aud niciun ecou,
Căci nu mă chemi,
Şi nu te strig,
Şi te ghicesc
Tot stând în frig,
Şi mă citesc
Tot aşteptând,
s-aud ţipând,
copii urlând,
şi nu mă cheamă,
nu mă strigă,
e noapte
şi îmi este frică.



nota: acest text a fost scris de P.I.C.

3 comentarii:

Irina Dan spunea...

lipseste ultimul vers: "sa dorm singurica".

danionescu spunea...

.. faine versuri:).. me like it;)

Anonim spunea...

eu zic sa lasi pseudonimele de doi bani si mai ales sa revii la proza. versurile astea ma infioara de imi vine sa ma cac.

M.