vineri, noiembrie 11, 2011

aproape primii fulgi

Am iesit de la curs intrebindu-ma cum arata Racovski. De fiecare data cind cineva sau ceva imi trezeste atentia, mai intii trebuie sa-i dau un chip. Si in mintea mea Racovski era un om lung, slab, palid, aproape livid, cu niste ochi negri, privire fulgeratoare.

Oare avea barba?

Afara e frig tare si miroase a iarna. Sint sigura ca daca ar fi cazut citiva fulgi as fi topait de colo-colo, entuziasmata ca un copil. Nu-mi place deloc iarna, urasc zapada si frigul, dar atunci cind cad primii fulgi, si se rotesc, mi se asaza pe virful nasului si sint mici mici si timizi si-i poarta vintul de colo-colo, sau sint mari si pufosi si acopera repede tot tot tot tot tot....atunci parca mi-s dragi. Dar numai ei.
Iin seara asta insa n-a cazut niciun fulg, nici macar unul, dar era cit pe ce! Mi-am tras mai strins fularul albastru pe linga urechi si am pornit la vale cu bossa in casti. Si coborind asa, m-am facut iar mica, si un pic (nu foarte mult)naiva si mi s-a facut putin dor de diverse si diversi si aproape ca am zimbit cu aproape nostalgie. Dar mi-a trecut la timp. Nostalgia e ca un ciine de apartament, dragalas, care ne aduce zimbete aproape tot timpul, dar care mai devreme sau mai tirziu se joaca prin cosul de rufe murdare si scoate de acolo fel de fel de prostii pe care le cara fix in mijlocul sufrageriei pline de musafiri.

Am grabit apoi pasul.


Si da, Racovski avea barba. Si mai avea si o fata de greieras (va sa zica nimic din ce-mi imaginam).

cintecel:



p.s. incepusem sa scriu, de fapt, pentru ca mi-am amintit ceva din studentie, dar am dat-o in divagatii. La un moment dat (nu mai stiu de unde aveam ideea; probabil o citisem sau o auzisem pe undeva)imi propusesem sa raspund in fiecare seara la aceeasi intrebare, naiva, pe care de mult timp am uitat-o : "ai reusit azi sa faci pe cineva fericit macar citeva clipe?"

Niciun comentariu: