miercuri, noiembrie 30, 2011

Marea filfiiala

care va sa zica, de aseara tot ascult chestia asta:

si o ascult asa,...intr-o eterna fericire de veci.
in alta ordine de idei,ma gindesc la ziua de 1 decembrie si la ce e ea si cum e ea. Pentru mine e ziua libera in care vad la tv parada militara de pe kisselef sau de la alba iulia, cinta Furdui Iancu si tvr-ul mai scoate din arhiva reportaje vechi. Si cam imi place. Mai e ziua in care Andreea Esca imbraca seara celebrul ei sacou rosu si zice "buna seara Romania, buna seara Bucuresti!" (aici Cocosila ar completa: "La ailalti nu le dau buna seara, ca nu merita. E prosti!". Tot de 1 decembrie se aprind luminitele in oras. Magic FM oficial nu mai difuzeaza decit gingalbelzuri.
Dar eu voiam sa va povestesc altceva despre 1 decembrie:
Acum citiva ani eram la Belgrad.La finalul lui noiembrie incepea un festival de film european. Treceam intimplator pe linga cinema si am vazut afisul. Linga afisul festivalului am vazut afisul filmului "A fost sau n-a fost". Am abandonat cu totul ce aveam de facut in ziua respectiva, si , asa cum Pinochio , in loc sa mearga la scoala, se duce la teatru de papusi, eu m-am dus la film. Nu prea pot sa va explic cit de fericita am fost toata ziua. Nu numai ca actiunea filmului se petrece prin apropierea orasului meu (ca de la Iasi la Vaslui e cit e de la Vaslui la Iasi), nu numai ca in film se vorbea cu limba lata a graiului moldovenesc, dar in distributie erau trei actori pe care imi venea sa-i imbratisez prin ecran, ca...erau de la mine de acasa, din Iasi, de la Teatrul National. A doua zi au vazut (de voie, de nevoie) si prietenii mei filmul. Ma uitam in timpul proiectiei la ei si ma bucuram grozav cind le vedeam pe chip reactiile (si, da,se vedea ca le place), de parca ar fi fost filmul meu. Am sarbatorit 1 decembrie cu prietenii mei, pentru care am gatit sarmale si placinte poale in briu, ascultind Sofia Vicoveanca si Liviu Vasilica. Si a fost frumos tare. Cred ca a fost prima data cind am simtit ca 1 decembrie este o sarbatoare si trebuie celebrata ca atare. Si cred ca asta s-a mai intimplat o data, citiva ani mai tirziu, cind eram in Bucuresti si am fost la Arcul de triumf sa vad parada. Nu sint sigura, insa, ca m-a impresionat parada, ziua nationala, sau doar caii frumosi ai cavaleriei, care mergeau la pas, gratiosi si pe care toata multimea i-a aplaudat si ovationat , atit de entuziast incit am plins ca proasta pina am ajuns la metrou.
Vreau sa zic, de fapt, asa: ce-i trebuie unei sarbatori ca sa fie sarbatoare? Sau ce ne trebuie noua ca sa ne fie sarbatoarea cu adevarat sarbatoare? E de ajuns sa se filfiie (steaguri)?

Un comentariu:

Masaj erotic Brasov spunea...

un blog interesant am citit cateva postari foarte bune