luni, ianuarie 16, 2012

multe pot face miinile dibace

Eu sint un antitalent in gospodarie. Nu ma refer la tigaie, ca acolo se pricepe tot omul cind n-are de ales, dar ma refer la alte chestii care trebuie facute in casa omului(curat, reparat, aranjat...pastrat..). De exemplu, de fiecare data cind spal rufe descopar la final ca am pus detergentul in sertarul ala in care mi s-a spus sa nu pun, ca-l pun degeaba. Alta data, facind eu curatenie asa, de weekend, am dat cada cu detergent,si mi-au ramas dungi albastre pe smalt, ca detergentul era de fapt chestie dintr-aia de dezinfectat vasul de wc. Am vopsit o data timplaria de la geamul de la baie si am mozolit tot de vopsea: sticla geamului,peretele, portiuni din cada si din faianta (acolo s-a curatat pe urma cu lama), miinile, fata si sortul meu.
Acum n-am lumina in hol. De vreo jumate de an, asa. Initial am crezut ca s-a ars becul, asa ca am cumparat altul. Gresit, gresit, foarte gresit! Mi-a iesit miscarea cu "infileteaza-desfileteaza", da' a dat eroare la "aprinde", pentru ca nu era becul vinovat, ci prostia aia de plastic in care se infige becul. ..pe care n-am schimbat-o, ca e complicat. Lasa, asa fac economie la curent electric.
Dar sa revenim! Eu sint un antitalent, dar mereu am apreciat oamenii care stiu sa faca lucruri prin casa: aia care stiu sa faca treaba de instalator, aia care repara prize, aia care pun bicarbonat, sare, zeama de ceapa la gramada si scot cele mai nasoale pete din haine.

Acum o saptamina eram la tara. M-am dus la cimitir, la bunciul meu. Batea vintul atit de tare si era atit de frig incit imi intepeneau degetele pe chibritul cu care aprindeam luminarea. Am aprins citeva luminari pe la mai multe morminte, mi-au inghetat urechile, mi s-a inrosit nasul si mi-au ars obrajii. Apoi am urcat in masina. Cimitirul e (fireste) pe un deal, intr-un capat de satului. De la poarta cimitirului "strada" duce mai departe intr-un cimp, iar ca sa te intorci in sat, ori dai inapoi, ori o iei pe o ulita ingusta, neasfaltata, unde vara e praf mult , iar cind ploua e noroi.
Eu am luat-o la stinga, pe ultia. Inca tremuram imi masina. Ma gindeam ca sigur ninge la noapte. Imi clantaneau dintii. In ulita, linga un gard darapanat erau doi copii. Aveau vreo 7, poate 8-9 ani. Infofoliti, cu hainute groase, cu obrajii rosii. Unul tinea in minuta un cui, si il potrivea intr-una din scindurile gardului. Celalalt tinea cu miinile amindoua un ciocan, mare cit bratul lui,si astepta sa treaca o data masina, ca sa poate repara in liniste gardul.
Si nu mai am nimic de zis.

Niciun comentariu: