marți, februarie 21, 2012

rindunele se duc, da' mai si vin...

Grozav imi displace perioada asta, cind se topeste zapada si sint siroaie de apa peste tot. Nu (neaparat) din cauza ca trotuarele sint pline de zoaie, canalizarea se infunda si sint balti peste tot. Dar am asa, fara vreun motiv propriu zis, o stare ciudata cind se topesc "ghetarii" si cind toata apa se inghesuie sa incapa in pamint. Imi vin in minte fel de fel de amintiri cu oameni care nu mai sint si chestiile neinsufletite mi se pare ca dintr-o data prind viata (de fapt, o imprumuta de la sufletele hoinare). Desigur, asta e din cauza vocilor din capul meu, care vorbesc acum toate odata, grabite, entuziaste si voiaie ca vrabiile care mi se agitau azi dimineata in balconul din bucatarie.
E foarte posibil sa asociez in mintea mea perioada asta cu moartea din cauza unei carti pe care am citit-o in copilarie (cred ca am mai povestit despre ea mai demult), care se cheama "Moara vesela" si in care era vorba despre un baietel care s-a imprietenit cu un pitic si cu o familie de oameni de zapada. Si ca in toate povestile frumoase scrise de oameni timpiti, care nu pricep cit de mult se ataseaza copiii de personajele unei istorioare, spre final vine primavara, oamenii de zapada se topesc, se scurg in pamint si in locul lor Ciubotel isi face alti prieteni, ca' deh, mortii cu mortii, vii cu vii.

Atit am avut de declarat! Sa inverzeasca de acu' toti copacii! Sa zburde mieii! Sa vina berzele!...ma rog, rindunelele, ratele, ciocanitoarele, cucii...sa vina, sa cinte, sa se oaua, sa fie pace si prietenie intre popoare, zic!

aaaa....si voila ce mai casuta rosie:

Niciun comentariu: