luni, martie 19, 2012

soarele de primavara

Era caldut afara. Prima zi de primavara dupa iarna asta lunga si oboisitoare. M-am ascuns dupa niste ochelari de soare mari si mergeam (de fapt, topaiam)pe strada intr-un tricou verde nebun cu mineca scurta, voioasa, mormaind ceva din muzicile care-mi rasunau in casti.
Strada e ingusta, de o parte si de alta case: unele mai mici (ramase din orasul vechi), altele noi, impunatoare, toate, insa, pitoresti. ...sau, ma rog, frumoase.
La un moment dat in fata mea, pe partea stinga a strazii vad cum cineva imprasitie niste resturi de zapada murdara, tasata, dintr-un morman , ca sa se topeasca mai repede. infigea o lopata mare in morman, inhata bucati de zapada (...gheata?) si le zvilea de-a latul strazii, imprastiate. "Sa dam o mina de ajutor soarelui!" zic, vioaie, chicotind in mintea mea. Cind m-am apropiat de morman, femeia s-a oprit putin si m-a lasat sa trec. Da, femeia, ca o femeie facea trebusoara asta. Am cascat ochii mari: era o femeie batrina, imbracata intr-un capot lung. In spatele ei, la poarta, era sotul: pe un scaun la soare, citea ziarul.

sa recapitulam: o femeie spargea un morman de gheata cu lopata, in fata portii, in timp ce omu' ei citea ziarul la soare, bucurindu-se senin de primavara!WTF!!!! N-oi fi eu o feminista, dar ...sa nu exageram , zic , cu nesimtirea! Inteleg ca unii domni nu gatesc, lasindu-si sotia sa faca asta, pentru simplul fapt ca e mai priceputa. Inteleg si ca alti domni nu schimba scutece pentru ca sint stingaci. La nevoie, se descurca, dar oricum sotia o face mai bine, mai natural. la fel e cind vine vorba de cusut nasturi, de spalat aragazul sau de calcat camasi. Stiu si o gramada de bancuri misogine, pe care le gasesc amuzante, poate si din cauza ca sint ...bancuri. Nimeni nu poate fi serios cind vorbeste despre inferioritatea femeii in fata barbatului. Mai stiu si ca exista mirlani, ciobani si mitocani pe care incerc sa-i ignor si pe care cumva ii compatimesc, asa cum se cuvine compatimite toate victimele ignorantei. Dar totusi, cum sa citesti senin ziarul in timp se sotia ta da la lopata, scuipindu-si sufletul??

Am trecut de ei, incercind sa nu ma holbez ca vaca. Mi-as fi dorit sa am un aparat foto , sa le fac o poza pe care s-o pun pe blog cu titlul de "Romania profunda". Mi-ar fi placut sa nu fiu singura, ca sa pot conversa cu cineva si sa pot face un comentariu rautacios pe care mitocanul sa-l auda. Si sa fie mai multa lume pe strada si sa auda toti cum il ard pe mitocan si lumea sa ia atitudine , sa se dea mitocanul jos de pe scaun si sa puna mina pe lopata. Eram sigura ca mirletele sta degeaba pentru ca in timpul saptaminii se duce la serviciu, in timp ce nevasta-sa e casnica. Sigur ca dupa ce vine de la munca si trece prin clasicul "pune-te, masa! scoala-te, masa!" zace la tv in timp ce suge un pet de bere , eventual o mai disciplineaza pe proasta cu un dos de palma daca indrazneste sa scoata vreun sunet.

Am trecut de ei nervoasa, cu ciuda ca nu pot face nimic. Macar natura daca ar fi dreapta, sa aduca un nor fix deasupra capului lui, din care sa ploua cu mite si ciini si cu multe multe fulgere. Dar pentru ca natura nu e ca in Familia Adams, m-am intors sa-l fulger cu privirea.

Al dracului soare de primavara, lumineaza tot: cind am intors capul spre mirlete, ca sa-l ucid cu privirea, am vazut ca pe scaun, in loc de picioare, se odihneau doua cioate.

Niciun comentariu: