luni, iunie 18, 2012

pe urmele anumitor fese

Despre ICR: imi pare rau ca se intimpla ceea ce se intimpla. N-am nicio indoiala ca raul se va petrece pina la capat, pas cu pas (inlocuirea lui Pata cu un "dinozaur", cumetrii sai in functii, Fuego in concert pentru romanii din New York, traduceri in libaneza ale volumelor lui Paunescu lansate la Beirut, sarmalute in foi de varza la bienala de la Venetia si obligatoriu serbare de ziua lui Eminescu de la Tel Aviv si pina la Londra ca sa vada lumea cine sintem noi cu adevarat). Ponta isi va plasa oamenii pe unde crede el de cuviinta (cam peste tot adica), iar acestia se vor instala fix ca porcii din Ferma Animalelor. Dupa care se vor puia si vor umple pamintul. Dar nici macar despre asta nu e vorba aici.
Eu as vrea sa traiesc intr-o lume paralela cu aceasta, o lume un pic mai buna decit aceasta in care subordonatii lui Patapievici au singe in coaie  si pleaca odata cu el. Toti, de la mic la mare! La fel si artistii care semneaza petitii, scrisori si articole induiosatoare : in lumea aceea paralela acesti artisti ar refuza orice fel de colaborare cu un institut cultural condus de un dinozaur comunist numit pe criteriu politic.  La fel si jurnalistii care acum spumega, dar care peste citeva saptamini vor scrie (eventual critic) despre cum se sparg anapoda banii publici prin (noul) ICR : in lumea paralela despre care va vorbesc ei n-ar mai face nicicum promovare evenimentelor unei institutii care are in mod clar coloratura politica. 
Dar in lumea noastra, dragilor, nici bine nu se vor matura scamele sacoului de raiata al lui Patapievici de pe fotoliul sau, nici bine nu se va fi asezat noua conducere, ca sute de perechi de buze moi se vor inghesui sa sarute  entuziast, dar cu multa de evlavie, perechea de  noi fese prezidentiale. Si viata merge mai departe. Artistii sa-si vada de treaba! Si sa creeze arta, zic! La urma urmei, nu conteza cine e si ce culoare politica are cel care plateste bilete de avion, cazare masa si onorariu atunci cind ai vreo treaba prin strainatate. Te-a trimis? Vezi-ti de treaba! E si Fuego cu tine? Foarte bine! Nu? E numai Irina Loghin? Bun si asa! Tre' sa citesti si o poezie de Paunescu la vernisaj, ca asa da bine? O citesti! Cu greata, desigur, dar la urma urmei, tu esti un artist mare, si micile compromisuri nici nu se vad cind le pui linga arta ta! Iar ziaristii? Well..unii vor suge pula mereu. iar altii ramin obiectivi, desigur: tin pasul cu vremea. Scrii ce se intimpla atunci cind se intimpla Punct. 
Dar nu despre ei vreau eu sa scriu acum.

Vreau sa scriu despre oamenii care au facut posibil ca in fiecare an de zile ICR ul sa poata publica cite un raport ca acesta. Ei nu se incadreaza in descrierea de mai sus, pentru ca isi fac treaba bine, cu atentie, devotament si entuziasm. Si eu m-as bucura ca oamenii astia frumosi sa nu fie stropiti cu rahat politic, ca sa-si poata vedea de treaba lor buna in continuare. Si as mai vrea cultura romaneasca sa aiba in continuare vizibilitate pe piata internationala. Si artistii sa fie vazuti si auziti si cititi. Si as mai vrea ca presa aia buna sa scrie despre ICR in continuare, adica sa aiba despre ce scrie, sa aiba ce promova si s-o faca fara niciun fel de amestec politic si fara nicio retinere. Acesti oameni frumosi, insa, vor fi fortati sa se scalde in rahat, pentru ca asa-i la noi: cind ceva merge bine se gaseste cineva sa-i rastoarne oala de noapte in cap.

Acum, cu ICR-ul aproape ai terminat. Mai departe ce ne facem, domnule prim ministru? Futem pe rind tot pina prindem funduletul lui Basescu?  

Niciun comentariu: